Copii

Erau doar niste copii cand s-au cunoscut
Se iubeau inocent, cu toate ca nu ar fi stiut
Ca povestea lor va tulbura minti sucite
Si va deprima vesnic chipuri fericite
Pentru ea el eclipsa mereu orice alt baiat
Caci vedea in el un suflet sincer si devotat
Il facea sa rada in cel mai trist moment,
L-a facut sa prinda viata cand privea absent
Si astfel el i-a jurat ca nimeni nu-i va face rau
Chipul ei era ca o icoana inramata in sufletul sau
Dar nu stia ca cel mai ascuns secret al ei
Era dependenta de droguri, ce o indeparta de el
Ajunsese sa se poarte altfel de frica adevarului,
De frica reactiei lui, se lasa incet prada visului
Ce o duce din ce in ce mai departe,
Ce cu fiecare gram o aduce mai aproape de moarte.

Era o zi ca oricare, desi se intreaba oare
De ce are un sentiment de nesiguranta
Ce ii sugruma pana si ultima speranta de mai bine
Simte ca ceva il asteapta ceva, ceva
Cutremura pe loc lumea in care traieste
Isi zambeste in oglinda si inchide ochii
Isi lasa ipotezele sa curga in voia sortii
Trage aer in piept si ofteaza de dor
Cu gandul la ea leviteaza parca pe un nor
Nu ia in seama cuvintele altor voci si pleaca
Spre destinatia cunoscuta de aproape doi ani
Condus de imaginea ei drumul se duce ca un vis
Ajuns la usa imediat imaginea macabra il arunca in abis
Fiinta draga lui era intinsa pe pat, parca lipsita de viata
Legat de o ultima speranta ii ia capul si cu teama il saruta
Stie ca nu mai el cu el desi il priveste muta.

Au fost zile si nopti, au fost tigari si sticle,
Au fost poze si lacrimi si diverse tentative
Deasi lua singur viata, caci odata cu ea
A murit speranta dea mai fi vreodata fericit
Dea mai fi iubit, simte ca a fost pedepsit
Pe nedrept, caci cu ce drept ia luat Dumnezeu
Singura fiinta care la facut sa simta ca traieste
Acum isi tine capul in maini si isi doreste
Sa ii sarute pielea fina pentru ultima oara,
Sa o simta aproape de el ca in ultima seara
Dar priveste pierdut peste un labirint gri
Ce va urma de acum, nimeni nu poate sti
Inecat in alcool spera sa umple un gol
Ramas in locul sufletului, isi face curaj
Iar de pe marginea blocului
Isi ia avant si se lasa in voia ceruluï.

Alege.

E un amalgam de sentimente.
Simt furia, fericirea, pasiunea, frica, toate la un loc.
Ma simt ciudat, din pricina faptului ca,
in mintea mea, chipul lui se suparpune cu al celuilalt.
Nici eu nu mai stiu ce vreau.
Abea astept sa.l reintalnesc pe cel de acum,
dar, in acelasi timp, sunt constienta ca daca EL ar reaparea,
celalalt ar disparea.
Si chiar si acum imi pare rau ca nu l.am observat pe al doilea...
Eram prea ocupata cu primul.
N.am vazut ceea ce imi era oferit, fiind prea orbita de iubire si durere.
" E baiatul perfect", cum spunea si prietena mea.
dar mie cel dintai mi se parea perfect, perfect pentru mine.
Cel de acum poate doar sa.mi ofere ceea ce isi doreste orice fata:
inima lui, m.ar putea intretine, face o facultate foarte buna...
dar totusi nu e EL.
Nu stiu... poate cu timpul o sa invat sa.l iubesc, nu doar sa.l tin ca pe o simpla pasiune.
Si iar mintea mi.e incetosata de mastile ce amandoi le poarta.
Dar pana si masca mea acopera o alta masca...

Iubirea din basme

si ma gandeam ieri ca sunt intr.o ora foarte plictisitoare cu multa teorie,
si incepuse profesorul sa ne vorbeasca despre iubirea aceea fantastica,
care toti si.o doresc si toti credeau cu atata ardoare in ea.
am stat si am ascultat (in mintea mea) tot ce spuneau noii mei colegi.
si la un moment dat toti au tacut,
profesorul se uita la mine, cu un zambet ironic pe fata si ma intreaba:
"dar tu, roxana?! tu ce opinie ai despre iubirea pura care o traiti la varsta voastra?
ca nu te.am vazut deloc cu mana ridicata sa ne spui opinia ta" (profesorul stiind ca eu am o opinie despre absolut orice...)
si deschid eu gura sa zic ceva, dar am inchiso la loc.
m.am gandit mai bine si am inceput:
"eu ? eu... domn' profesor... nu cred in iubirea din basme pe care toti si.o doresc
si toti au o parere asa de buna despre ea.
eu ... sincer, as da oricand dragostea adevarata pe o partida buna de sex.
nu ca as practicao inca, domn'le.
mie mi se pare ca iubirea asta de care ne vorbiti este exact cum zicea si o prietena de.a mea...
este ca fata morgana, o fantasma.
desii la varsta noastra traiesti tot felul de aventuri, nimic nu este real.
am avut si eu iubiti, pot spune chiar ca am iubit, am avut multe dezamagiri.
am trait cele mai pure forme posibile de iubire, si cu ce m.am ales? cu nimic. absolut N-I-M-I-C!
Iubirea... nu exista.
la inceput, cand cunosti pe cineva, esti cu cineva... asta... eh, e o pura pasiune.
Pasiune... da, asta e primul sentimet.
dupa totul devine ceva normal, de aceea spun toti ca nu pot trai fara persoana respectiva,
deoarece totul devine o rutina. stii ca ai pe cineva langa tine,
care este - ce.i drept - atasat de tine.
dupa, rutina incepe sa te plictiseasca, si incepe sa ti se acreasca de acea fiinta.
dar, cant traiesti dragostea pe internet este un lucru care te tine tot timpul in priza,
stiind ca persoana nu este chiar langa tine, ca nu poate sa te atinga, nu poti s.o atingi,
vrei sa saruti, dar nu poti, vrei sa fii sarutata, dar nu se poate.
aceea, domn' profesor, mi se pare mie ceva pur, dar asta pana in momentul in care intalnesti persoana sau te dezamageste.
mai este si calea de mijloc, in care esti de foarte mult timp cu persoana respectiva si , pur si simplu, nu mai are acel ceva ce vrei sa.l descoperi,
atunci, domnule, te plictisesti iar. ajungi intr.un moment in viata in care chiar te saturi de tot.
chiar credeti ca mosnegutii care sunt de zeci de ani impreuna inca se mai iubesc? NU! mie mi se pare ca nu e asa.
EU zic ca ei stau impreuna deoarece li se pare o rutina, un lucru care desi e plictisitor, nu se mai pot despartii,
avand in vedere faptul ca nu mai sunt chiar in tineretile lor.
" si au trait fericiti pana la adanci batraneti" HA! mi se pare o tampenie, pura blasfemie... este un lucru imposibil.
sa nu credeti ca daca eu nu sustin aceasta dragoste din filme, nu vreau sa am vreodata in copil.
ba chiar intentionez asta... si daca tatal lui va fii langa mine cand trebuie... e foarte bine.
dar daca o sa dau peste un idiot? atunci il voi creste singura.
asta e IUBIREA. cand stii ca tu ai suferit atat sa dai nastere unui nou suflet.
mie chiar nu.mi plac copii, cel putin nu acum... chiar nu.mi place sa vad toti plozii cum li se fac toate poftele si sunt si nerecunoscatori...
nici nu vreau sa fac ca maicamea, care nici acum nu intelege ce.i in capul meu,
niciodata NU va intelege. adevarul e ca abea inteleg eu ce e aici (aratam spre capul meu), dapai ea.
copilul meu va fii cel mai smecher.
si m.am gandit bine ca daca ar face ceva, ORICE, eu i.as fii alaturi.
daca ar fii sa fumeze, nu i.as interzice asta, ca mai tare l.ar ambitiona sa faca.
i.as spune deschis ca as prefera sa fumeze de fata cu mine, nu pe la colturi de bloc.
si cel mai enervant lucru sa vina la mine vreun profesor sa.mi comenteze ca fumeaza copilul meu.
na si ce, domn'le? stiu deja. eu ii cumpar tigari plodului. daca aveti ceva impotriva, problema voastra.
atata timp cat eu stiu si ii permit... nu, nu pot sa zic ca ii permit, il inteleg si ii sunt prietena,
voi nu aveti ce sa interveniti intre mine si copilul meu.
si revenind la subiectul initial... dragostea.
e un lucru fantastic, e un vis.
la fel de repede vine si e acolo, la fel de repede dispare.
asta e parerea mea... si, credeti.ma, am trecut prin multe "iubiri".
dar au fost doar de fantezie.
a fost totul doar in capul meu, a fost IREAL.
PUNCT!"
si profesorul ramas socat, impreuna cu ceilalti colegi ai mei s.a intors cu fata la geam.
si a sunat clopotelul de pauza.
si mi.am reluat rutina, ducandu.ma afara la o tigara cu prietenii, ca na... era pauza.
Dar daca ar exista cu adevarat iubirea perfecta, mi.as da vreodata seama?

Nonconversatie.

Si cand vom fii impreuna
Tu vei munci foarte mult,
Si ne vom intalni foarte rar chiar daca am sta impreuna,
Iar atunci cand ne vom intalni
Mi se va parea ca nu m.am maturizat.
Si ne vom lasa iar prada pasiunii,
Si nu vom avea timp de prea multa conversatie,
De fapt, nu vom vorbi deloc…
Ne vom iubi!

Revelatie la 5 dimineata.

m.a apucat filozofia la 5 dimineatadupa ce am avut o noapte alba,
ma gandeam ca gandacii traiesc doar o zi.
daca ai stii ca ai muri maine n.ai avea destul timp sa faci tot ce iti doresti.
adevarul e ca nici intr.o viata de om nu ai timp sa faci totul.
visezi tot timpul,si sunt sigura ca si in ziua in care as muri,mi.as reprosa ca nu am facut tot.
atatea vicii de implinit,atatea dorinte ascunse,vise...
si tot n.ai timp de toate.
si ma gandesc ca mi.am planificat deja,de la o varsta atat de fragila ceea ce vreau sa fac in viata.
si scrisul ramane doar o parte din ceea ce vreau sa fac.
scrisul e un hobby, la fel ca muzica, dansul, desenul, tatuajele, piercing.urile etc.
oare voi avea vreodata timp sa fac tot?nu... cu siguranta nu voi avea.
si ramane pe mai tarziu sa termin ceea ce am inceput,caci acum trebuie sa ma uit la un film.
si tare imi doresc ca viata sa fie ca in filme...
dar nu poate fii asa.

Si eu te iubesc!

ai spus ca o sa te revansezi. nu,stai... ai promis.
vorbeai atat de frumos si atat de bine ma simteam cand erai langa mine.
si acum? nu te mai cunosc, nu mai stiu ce faci.
unde esti?inca ma gandesc la tine... inca.
si tu care credeai ca daca dispari te uit.nu... niciodata n.o sa te uit.stii...
si acum te iubesc. si nu mai stiu ce sa cred.m.ai iubit vreodata? ti.a pasat vreodata? macar, macar atat... putin de tot?
vreau sa fii aici, langa mine. aveam vise impreuna.dar asta era pe vremea in care inca visam. acum nu mai stiu cum e.
eu eram fata cu capul in nori, visatoare.
tu... o, TU! erai baiatul cu picioarele pe pamant, stiai de toate.
tu erai printul visurilor mele.
eram facuti unul pentru altul.eram facuti sa ne iubim. nu ne mai saturam unul de altul.
acum? acum... of, ce cuvant melancolic. acum...
ai disparut.si mi.ai spus ca o sa dispari, si n.am crezut, NU am vrut sa cred.
NU am vrut sa pleci niciodata. dar a contat vreodata ce am vrut eu?
si imi spuneai tot timpul ca sunt mica, ca te bucuri ca nu sunt obligata sa am aceeasi viata ca si tine.
dar nici acum nu inteleg de ce viata vorbeai.
si esti constient ca eu as fi preferat sa.mi dau viata decat sa te pierd.
dar te.am pierdut, si nu stiu in fata cui, in fata a ce...
mi.ai spus odata ca daca iti promit ca ma las de fumat si am grija sa nu fac prostii, o sa vii la mine.
si sincera am fost cu tine... ti.am spus ca nu ma voi lasa.
dar sinceritatea nu m.a ajutat cu nimic, caci nu ai venit.
toti imi spuneau ca nu esti de mine, sa te uit, ca iti bati joc de mine.
nu i.am crezut atunci, si nici acum nu vreau sa.i cred.
de ce nu esti aici sa.mi spui ca am avut dreptate sa nu.i cred?
mai tii minte noaptea aceea in care erai beat si ai plecat cu masina?
ei bine, in seara aia eu am turbat.
nu mai stiam ce sentimente sa am. am plans, m.am enervat, am distrus camera, te.am sunat si n.ai raspuns.
dar eu tin minte cand ti.ai deschis telefonul pentru ca te.am rugat eu.si ce fericita eram ca ai facut tu asta pentru mine.
inca mai stiu cum imi batea inima cand imi spuneai "pitico". chiar daca nu.mi placea,am ajuns sa.mi lipseasca.
orice imi ziceai tu ma trimitea in rai.
mai tii minte poezia care mi.ai scriso? vai, inca si acum o stiu pe dinafara.
si mi.e dor de tine, poate chiar prea dor.simt ca a disparut o bucata din mine.
in timp o sa trec peste de tot... dar cand te vei intoarce, daca o vei face,tot ce am incercat eu sa uit si dragostea care ti.o port va iesi din nou la iveala.
Te iubesc! si stiu ca , oriunde ai fii, si tu la fel.

Un corb

Corbi in lumina crepusculului
Cu aripi negre se aseaza in copaci,
Pe fire. Unul lipseste.
Nu se stie unde era.
Toti il vedeau cum zboara.
Si… s.a asezat si el.
A stat acolo cu aripile intinse
Ca un mesager,
Un inger intunecat
Incarcat de revelatii
Doar pentru mine.
Si incerca sa-mi aduca aminte
De un timp aproape uitat,
De un moment uitat in timp.
« Timpul isi spune cuvantul »
Mi-am zis…
Dar eu mai aveam
Inca o varsta de trait,
Plina de :
Dragoste si Mister !