si ma gandeam ieri ca sunt intr.o ora foarte plictisitoare cu multa teorie,
si incepuse profesorul sa ne vorbeasca despre iubirea aceea fantastica,
care toti si.o doresc si toti credeau cu atata ardoare in ea.
am stat si am ascultat (in mintea mea) tot ce spuneau noii mei colegi.
si la un moment dat toti au tacut,
profesorul se uita la mine, cu un zambet ironic pe fata si ma intreaba:
"dar tu, roxana?! tu ce opinie ai despre iubirea pura care o traiti la varsta voastra?
ca nu te.am vazut deloc cu mana ridicata sa ne spui opinia ta" (profesorul stiind ca eu am o opinie despre absolut orice...)
si deschid eu gura sa zic ceva, dar am inchiso la loc.
m.am gandit mai bine si am inceput:
"eu ? eu... domn' profesor... nu cred in iubirea din basme pe care toti si.o doresc
si toti au o parere asa de buna despre ea.
eu ... sincer, as da oricand dragostea adevarata pe o partida buna de sex.
nu ca as practicao inca, domn'le.
mie mi se pare ca iubirea asta de care ne vorbiti este exact cum zicea si o prietena de.a mea...
este ca fata morgana, o fantasma.
desii la varsta noastra traiesti tot felul de aventuri, nimic nu este real.
am avut si eu iubiti, pot spune chiar ca am iubit, am avut multe dezamagiri.
am trait cele mai pure forme posibile de iubire, si cu ce m.am ales? cu nimic. absolut N-I-M-I-C!
Iubirea... nu exista.
la inceput, cand cunosti pe cineva, esti cu cineva... asta... eh, e o pura pasiune.
Pasiune... da, asta e primul sentimet.
dupa totul devine ceva normal, de aceea spun toti ca nu pot trai fara persoana respectiva,
deoarece totul devine o rutina. stii ca ai pe cineva langa tine,
care este - ce.i drept - atasat de tine.
dupa, rutina incepe sa te plictiseasca, si incepe sa ti se acreasca de acea fiinta.
dar, cant traiesti dragostea pe internet este un lucru care te tine tot timpul in priza,
stiind ca persoana nu este chiar langa tine, ca nu poate sa te atinga, nu poti s.o atingi,
vrei sa saruti, dar nu poti, vrei sa fii sarutata, dar nu se poate.
aceea, domn' profesor, mi se pare mie ceva pur, dar asta pana in momentul in care intalnesti persoana sau te dezamageste.
mai este si calea de mijloc, in care esti de foarte mult timp cu persoana respectiva si , pur si simplu, nu mai are acel ceva ce vrei sa.l descoperi,
atunci, domnule, te plictisesti iar. ajungi intr.un moment in viata in care chiar te saturi de tot.
chiar credeti ca mosnegutii care sunt de zeci de ani impreuna inca se mai iubesc? NU! mie mi se pare ca nu e asa.
EU zic ca ei stau impreuna deoarece li se pare o rutina, un lucru care desi e plictisitor, nu se mai pot despartii,
avand in vedere faptul ca nu mai sunt chiar in tineretile lor.
" si au trait fericiti pana la adanci batraneti" HA! mi se pare o tampenie, pura blasfemie... este un lucru imposibil.
sa nu credeti ca daca eu nu sustin aceasta dragoste din filme, nu vreau sa am vreodata in copil.
ba chiar intentionez asta... si daca tatal lui va fii langa mine cand trebuie... e foarte bine.
dar daca o sa dau peste un idiot? atunci il voi creste singura.
asta e IUBIREA. cand stii ca tu ai suferit atat sa dai nastere unui nou suflet.
mie chiar nu.mi plac copii, cel putin nu acum... chiar nu.mi place sa vad toti plozii cum li se fac toate poftele si sunt si nerecunoscatori...
nici nu vreau sa fac ca maicamea, care nici acum nu intelege ce.i in capul meu,
niciodata NU va intelege. adevarul e ca abea inteleg eu ce e aici (aratam spre capul meu), dapai ea.
copilul meu va fii cel mai smecher.
si m.am gandit bine ca daca ar face ceva, ORICE, eu i.as fii alaturi.
daca ar fii sa fumeze, nu i.as interzice asta, ca mai tare l.ar ambitiona sa faca.
i.as spune deschis ca as prefera sa fumeze de fata cu mine, nu pe la colturi de bloc.
si cel mai enervant lucru sa vina la mine vreun profesor sa.mi comenteze ca fumeaza copilul meu.
na si ce, domn'le? stiu deja. eu ii cumpar tigari plodului. daca aveti ceva impotriva, problema voastra.
atata timp cat eu stiu si ii permit... nu, nu pot sa zic ca ii permit, il inteleg si ii sunt prietena,
voi nu aveti ce sa interveniti intre mine si copilul meu.
si revenind la subiectul initial... dragostea.
e un lucru fantastic, e un vis.
la fel de repede vine si e acolo, la fel de repede dispare.
asta e parerea mea... si, credeti.ma, am trecut prin multe "iubiri".
dar au fost doar de fantezie.
a fost totul doar in capul meu, a fost IREAL.
PUNCT!"
si profesorul ramas socat, impreuna cu ceilalti colegi ai mei s.a intors cu fata la geam.
si a sunat clopotelul de pauza.
si mi.am reluat rutina, ducandu.ma afara la o tigara cu prietenii, ca na... era pauza.
Dar daca ar exista cu adevarat iubirea perfecta, mi.as da vreodata seama?
